Beneficiile escaladei pentru copiii cu deficiențe de auz

Deficiența de auz se definește prin pierderea parțială sau totală a funcției analizatorului auditiv. Pierderea acestei funcții poate fi conductivă, senzorioneuronală, mixtă sau centrală, în funcție de locul în corp unde este localizată deficiența.

O deficiență de auz poate afecta un copil pe patru paliere ale dezvoltării sale:

  1. întârziere în învățarea limbajului verbal și receptarea lui; termenii abstracți sunt mai greu de înțeles, cuvintele de legătură sunt folosite incorect, declinările substantivelor sau pronumelor sunt omise.
  2. dificultăți în procesul de învățare, în special în cazul cititului sau conceptelor matematice;
  3. dificultăți de comunicare care duc la izolarea socială și o imagine de sine scăzută;
  4. impact asupra alegerii vocației.

Din cauza dificultăților de exprimare, copiii cu deficiențe de auz sunt predispuși la frustrare, comportamente de răzvrătire, episoade de furie. La antrenamentele de escaladă, noi am încercat să le canalizăm energia în ceva pozitiv și să îi ajutăm să-și crească așteptările de la ei înșiși și lumea din jur ieșind puțin din zona lor de confort.

RAZ_2317

Prezența unei deficiențe afectează modul în care o persoană se vede pe sine datorită limitărilor pe care le impune în desfășurarea anumitor activități. Sunt și alte variabile care conduc la o imagine de sine neadecvată în cazul copiilor cu deficiență: lipsa suportului familiei, supraprotecția adulților, respingerea celorlalți, trăirea deficienței în plan mental, lipsa unor activități extracurriculare care să le pună în valoare aptitudinile și lipsa oportunităților de interacțiune cu mediul.

În chestionarul realizat în cadrul programului Escalada, terapie pentru dizabilitate, copiii ne-au spus că nu știau că se pot cățăra; ei au devenit mai conștienți de propriile capacități după reușitele obținute în sala de escaladă, cu fiecare top atins, cu fiecare problemă rezolvată.

Escalada nu este numai un sport, ci și o activitate mentală, de construire a hărților, de stabilire a traseelor, de analiză, adaptare și găsire de soluții. Noi îi provocăm pe copii să abordeze un traseu și-așa, și-așa, îi încurajăm să discute între ei cum îl pot rezolva, ba chiar îi lăsăm să se străduiască cu ce au de făcut când sunt în coardă în loc să le dăm soluția mură-n gură.

Majoritatea copiilor ne-au spus că le-ar plăcea să continue antrenamentele. Ba chiar ne-au spus-o mândri de parcursul lor — îmbunătățirea imaginii de sine a fost observată printr-o mai bună afirmare de sine și prin dorința de a escalada trasee dificile, adică o dorință de descoperire a propriilor limite și posibilități.

 

*****

Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor website-ului.

Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Pentru informații despre Fondul ONG în România accesați www.fondong.fdsc.ro.

Etichete: , , ,