Mergi la conţinutul principal
Lotul National de Paraclimbing

Motivațiile și provocările sportive ale Lotului Național de Paraclimbing 1/3

Motivațiile și provocările sportive ale Lotului Național de Paraclimbing (1/3)

          Se spune că 2020 a fost un an al adaptării și al reorganizării. Însă, la noi adaptarea este constantă. Zilnic interacționăm cu tinerii și copiii cu nevoi speciale care ne trec pragul din dorința de a-și depăși limitele și de a-și atinge propriul potențial.

          De cele mai multe ori, societatea ridică o barieră care creează impresia că persoanele cu dizabilități nu pot desfășura diverse activități (sportive, sociale, profesionale) din cauza deficienței cu care se confruntă. Și astfel apare concepția conform căreia ei nu se pot implica activ în comunitățile din care provin.

          Noi ne-am dorit să spargem această barieră prin intermediul escaladei, contribuind astfel la creșterea lor fizică și psihică, la dezvoltarea sentimentului de integritate și de apartenență la grup, dar și la dezvoltarea abilităților necesare unei vieți independente.

Escalada, un sport complex și solicitant, presupune cățărarea pe un perete de stâncă sau pe un panou artificial, cu ajutorul forței brațelor și picioarelor. Este necesară prezența unui filator, practic a unui partener care să se asigure că cel care se cațără, nu cade. Deși, pare un sport dificil, accesibil doar oamenilor cu o condiție fizică excelentă, în realitate lucrurile stau altfel. Cățăratul nu reprezintă doar un sport, ci și o modalitate de terapie ceea ce-l face practicabil pentru oricine, inclusiv pentru persoanele cu multiple dizabilități.

De-a lungul timpului, am reușit să aducem zâmbete pe chipurile copiilor și tinerilor cu nevoi speciale și nu numai. Escalada i-a ajutat să iasă din zona lor de confort, să aibă încredere în forțele proprii și să nu se lase definiți de dizabilitatea pe care o au.

Astfel, în 2015 Climb Again a înființat echipa de paraclimbing a României, formată din sportivi cu deficiențe de vedere, auz și tulburări neuromotorii. Aceștia au participat constant la concursuri locale, naționale și internaționale, demonstrând că imposibilul poate fi depășit, că munca și perseverența reprezintă cheia spre succes.

          Ne bucurăm să facem parte din procesul de evoluție al fiecărui om care ne vizitează. Învățarea este un proces continuu și reciproc. Nu doar cei care vin la centru învăță, ci și noi învățăm din experiențele lor pentru a-i ghida mai bine atât pe traseele din sală, dar și în viața de zi cu zi. Cățăratul ne-a adus împreună și ne-a unit pentru un scop comun, acela de a ne depăși limitele și de a face față provocărilor.

          Având în vedere că încă suntem la început de an, ne-am propus să îți facem cunoștință cu motivațiile și provocările pe care membrii Lotului Național de Paraclimbing le întâmpină în cadrul antrenamentelor obișnuite, ce obiective și-au stabilit pentru anul acesta, dar și ce sfaturi au pentru cei care vor să încerce acest sport. Am stat de vorbă cu ei și iată ce am descoperit:

 

Imposibilul Claudiu Miu :)

Claudiu Miu, antrenor - Sunt fondatorul Climb Again și coordonatorul Lotului Național de Paraclimbing. Ziua de muncă e împărțită între coordonarea proiectelor Climb Again din București și din țară și supervizarea antrenamentelor sportivilor.

 

Antrenamentele obișnuite durează între o oră și trei ore. Iar unii dintre sportivii de performanță din lot au antrenamente și câte 5 zile/săptămână. Acesta include pregătirea fizică generală, cea specifică și multă cățărare pe panourile de escaladă, pe trasee cu diverse grade de dificultate.

 

Mă motivează creșterea personală, dar și a celor din jur, să văd cum își descoperă potențialul. Contează și medaliile, dar și reușitele la nivel de echipă, lot. Vrem ca reușitele noastre să conteze și să fie folositoare și pentru alții.

 

Sfat: Cățăratul este extraordinar și dă dependență. Este o activitate complexă din care înveți cu fiecare mișcare, pas și te face să vezi lumea altfel.

Adriana Pero

Adriana Pero, 16 ani - Sunt nevăzătoare din naștere, pot vedea doar lumina, culorile foarte tari și câteodată umbrele. Îmi plac provocările și sunt o persoană sociabilă. În fiecare zi după școală merg la sala de cățărat unde Ana, antrenoarea mea, mă ajută să imi fac antrenamentele, pe care Răzvan, căpitanul echipei, ni le trimite săptămânal.

În Franța, la vârsta de nouă ani, am fost pentru prima oară la cățărat. Pe vremea aceea îmi era foarte frică de înălțime și nu voiam să mă cațăr. Am avut această problemă timp de câteva luni. Instructorii mă tot încurajau, dar eu nu reușeam să îmi înfrâng teama. Înainte să mă mut în România am îndrăznit totuși să ajung până sus. Atunci am descoperit că pot să fac și eu lucruri ca orice om normal. Era o senzație pe care nu știu cum să o descriu, dar era o senzație în care aveam să găsesc mai multă motivație decât aș fi crezut.

Când m-am întors în România, nu exista o sală de escaladă, în Arad unde eu locuiesc, un an nu m-am cățărat deloc. Simțeam că ceva îmi lipsește, dar nu știam ce. M-am bucurat enorm când verișoara mea m-a sunat și mi-a spus că s-a deschis o sală de cățărat. Prima dată am mers cu ea și am redescoperit senzația trăită în Franța. Cățăratul îmi dădea prilejul de a fi egală cu ceilalți, cu cei care văd.

Dorința ca acest sentiment să continue mă obseda. Așa că le-am spus părinților că aș vrea să practic acest sport. Lor le-a fost teamă că o să fiu refuzată din cauza deficienție mele și nu au îndrăznit să sune, să îi întrebe pe cei de acolo dacă mă primesc. Până când, într-o zi și-au făcut curaj și au sunat. Bineînțeles, eu nu am fost de față ca nu cumva să rămân dezamăgită. Însă nu a fost cazul, cei de la sală au fost foarte deschiși și m-au primit fără probleme. Atunci când m-am reapucat de cățărat eram în clasa a VI-a. 

Dificultăți prea mari nu am întâlnit. Atâta timp cât există colaborare între mine și filator, totul merge bine. Pentru mine cățăratul înseamnă o provocare continuă. Câteodată traseele nu ies din prima, doar după multe încercări. Fiecare traseu din sală pot spune că este o provocare. Niciunul nu e la fel și de aceea îmi place acest sport. Din punctul meu de vedere, cățăratul seamănă mult cu viața deoarece fiecare zi ascunde provocări pe care tu nu le cunoști, dar trebuie să le depășești.

Sfat: Recomand tuturor să încerce acest sport căci e un mod de a te depăși pe tine însuți.

Alexandru Benchea

Alexandru Benchea, 22 ani  - Sunt un tânăr optimist, ambițios și hotărât căruia îi place să experimenteze lucruri noi și să își facă prieteni. În orice zi din viața mea caut să ating performanța, iar la fel ca și în sport știu că nu există scurtături. Momentan sunt axat pe studii, dezvoltare personală și sport.

Pot spune că acest sport, cățăratul, este strâns legat de copilăria mea fiindcă de mic am avut ocazia să explorez mediul înconjurător, natura căci m-am născut și am copilărit în Adjudeni, un sat de pe valea Siretului. Prima dată când m-am cățărat a fost în liceu, însă doar de doi ani practic acest sport în mod regulat.

Fiind o fire optimistă mereu am privit așa-zisele dificultăți drept provocări, căci așa am simțit că o să reușesc să cresc. Așadar, cu fiecare antrenament ce trece caut să dau tot ce am mai bun pentru obiectivul urmărit.

Un lucru ce mă motivează tare mult este faptul că am alături o echipă extraordinară, care mă impulsionează să îmi depășesc limitele. Iar un alt lucru motivator este chiar frumusețea acestui sport.

Planurile mele pentru 2021 sunt în general axate pe două mari direcții: un prim obiectiv ar fi ascensiunea pe Elbrus din luna iulie a acestui an, pentru că la bază mă consider un explorator și un mare iubitor al muntelui. Iar cel de-al doilea obiectiv foarte important pentru mine este să dedic timp și energie cățăratului ca mai apoi, să particip la competiții de escaladă.

Sfatul meu este să fie curajoși, să creadă în ei și în capacitatea lor de a-și depăși limitele.

Alexandru Simion

Alexandru Simion, 19 ani - Sunt un tânăr căruia îi place foarte mult să experimenteze diferite programe pe P.C., să stea la povești cu prietenii și să meargă la sală ori de câte ori îi permite programul.

Pasiunea pentru cățărat mi-am descoperit-o în clasa a V-a. Claudiu a venit la școala la care eu eram elev și ne-a vorbit despre acest sport și am rămas impresionat. Astfel, mi-am dorit să explorez și să aflu mai multe. În prezent, practic escalada de patru ani. La fiecare antrenament mă confrunt cu teama de a nu face anumite trasee, mai precis îmi e teamă că nu am forța necesară de a le termina.

 „Ori de câte ori cazi trebuie să te ridici" acesta este motto-ul care mă motivează întotdeauna. Ca obiectiv principal, anul acesta îmi doresc să obțin un loc bun la campionatul Mondial și la Cupele Mondiale.

Sfat: Recomand tuturor acest sport, dar mai ales celor care se confruntă cu diferite dificultăți în viață. Escalada îi va învăța cum să facă față provocărilor!

Sportul nu înseamnă depunerea unui efort foarte mare într-un timp foarte scurt. Ci mai degrabă înseamnă sănătate pentru minte și pentru corp, așa cum spune și proverbul latin Mens sana in corpore sano.

Sportul ajută la menținerea greutății dorite, sporește încrederea în sine, reduce anxietatea și stresul și îmbunătățește calitate vieții. Toate aceste beneficii apar odată ce perseverența și motivația sunt prezente.

Oricare ar fi sportul pe care alegi să îl practici, ține cont de sfaturile membrilor din Lotul Național de Paraclimbing. De cele mai multe ori, priveliștea frumoasă vine după cea mai grea ascensiune.

Spune-ne în comentarii, pe tine ce te motivează atunci când faci sport? De asemenea, când ai timp, te așteptăm pe la noi, la sală, să încerci și să experimentezi beneficiile terapiei prin escaladă!

P.S. Rămâi pe fază! Mai urmează încă două părți ale acestui articol!

________

Susține-ne activitațile cu un simplu SMS la 8844 cu textul „VEZI”. 5 SMS-uri înseamnă o sesiune de terapie gratuită pentru un copil / tânăr cu dizabilități.

Unde ne găsești? Pe conturile de Facebook Climb Again și Romania Paraclimbing Team și pe conturile de Instagram Climb Again și Romania Paraclimbing Team.