Mergi la conţinutul principal
Lotul National de Paraclimbing

Motivațiile și provocările sportive ale Lotului Național de Paraclimbing 3/3

Motivațiile și provocările sportive ale Lotului Național de Paraclimbing (3/3)

 

Am ajuns și la final de articol! Am stat de vorbă cu membrii Lotului Național de Paraclimbing și am aflat care sunt motivațiile și provocările pe care le întâmpină în cadrul antrenamentelor obișnuite,ce obiective și-au stabilit pentru anul acesta, dar și ce sfaturi au pentru cei care vor să încerce escalada. Găsești aici prima parte și aici a doua parte a articolului. 

Radu Hojda

Radu Hojda, 35 de ani - Sunt Radu și am o dizabilitate locomotoră, adică am un picioruș mai mic. Sunt pasionat de mișcare de la vârsta de 18 ani. Sălile de fitness și parcurile sunt medicamente mele. Lucrez în domeniul vânzărilor și aștept întotdeauna cu nerăbdare încheierea programului ca să pot fugi la cățărat. 

 

Cățăratul l-am descoperit în vara anului 2020 atunci când prietenul și colegul de Lot, Vasile, m-a programat la Centrul Climb Again pentru o ședință (nu știam nimic despre centru sau cățărat). Practic mă cațăr de aproape 6 luni. 

 

Escalada este un sport mai mult de picioare decât de brațe. Având o dificultate cu picioarele îmi este dificil să acționez cu ele. Îmi e greu să îmi pun în funcțiune mușchii picioarelor care au stat în repaus până acum. 

 

Sunt motivat  de colegii de Lot, de felul lor de a fi și de viziunea lor despre viață. Mă încarcă în fiecare zi cu energie pozitivă. Împreună învățăm să depășim imposibilul. Anul acesta îmi doresc să ajung împreună cu echipa la competițiile de Paraclimbing de peste hotare, și poate să aducem și ceva medalii.

 

Sfat: Cățăratul te ajută să-ți depășești fricile, să ai mai multă încredere în tine. Te scoate din zona ta de confort, te ajută să slăbești și să te definești. Dacă ești o fire activă și nu numai, poți să încerci o sală de escaladă unde curajul și determinarea îți bat la ușă.

 

 

Robert

Robert Al Radi, 23 de ani - Sunt un om cu chef de viață, pasionat de sport, glumeț, energic și mare amator de mâncare. Îmi place să descopăr lucruri noi și în general, nu îmi place să mă complic. În fiecare zi mă antrenez la sala de forță, apoi merg la sala de climbing unde îi învăț pe cei mici să se cațăre, dar și unde mă antrenez. Practic acest sport de 3 ani.

 

Dificultatea mea principală este respectarea programului de antrenament. De obicei, îmi place să mă cațăr la liber. Nu îmi place să fiu constrâns de un program anume, dar înțeleg necesitatea lui.

 

Nu renunț la escaladă deoarece este un sport frumos și pentru că ceilalți colegi mă motivează constant să continui. În plus, îmi este drag să îi ajut pe copiii și tinerii care și-au descoperit pasiunea pentru acest sport.

 

În anul acesta principalul meu obiectiv este sa urc pe muntele Elbrus din Rusia. Pe plan secundar este Campionatul Mondial de Paraclimbing, dar în general țelul meu este să devin mai bun cu fiecare zi. Sportul acesta nu te dezvoltă numai fizic, ci și mental. Te provoacă să gândești în perspectivă, să îți înfrunți temerile și să îți depășești obstacole ce credeai că sunt de nedepășit.

 

Sfatul meu pentru toți ar fi să încerce orice sport, în primul rând pentru sănătate

 

 

Valentin Andrieș

Valentin Andrieș, 31 de ani - Sunt singurul actor nevăzător cu acte din România. Nu că aș fi special, dar institutele vocaționale de actorie nu acceptă persoane cu dizabilități, cel puțin nu cele de stat. Iar obiectivul meu în viață este să fac nevăzătorii frumoși, estetici poate chiar sexy.

          Vin la sală de un an. Mă bucur că persoanele cu dizabilități au accesul gratuit. Acest aspect mă motivează să nu renunț. În plus este și un sport distractiv.

Câteodată, se întâmplă să nu am chef să mă antrenez și dificultatea constă în estomparea acestui gând și concentrarea pe aspectele benefice ale antrenamentului. 

 Îmi doresc să rămân și să devin cel mai mediocru cățărător!

Sfat: Este un sport foarte fain de încercat. Și nu luați nimic în serios!

 

Vasile

Vasile Coliban, 30 de ani - Sunt medic stomatolog. Îmi place să fac mișcare, în general. Merg la sală să mă antrenez de trei ori pe săptămână, câteodată stau și șase ore pe zi. Practic cățăratul de șase luni.

 

Dificultăți au fost mai mult la început când a trebuit să fac trecerea de la bandajele pe care le foloseam să nu alunecăm, la cățăratul fără bandaje. Trebuia să îmi întăresc pielea. De asemenea, la început îmi era frică să nu cad. Nu știam cum să îmi folosesc picioarele deoarece unele prize alunecă și îmi era teamă să nu îmi fracturez protezele. Însă, în timp am învățat cum să cad astfel încât să nu mă accidentez. Iar atunci când simt că nu mai pot mă dau jos și iau o pauză.

 

Motivația mea este să le arăt celorlalți, în special persoanelor care se confruntă cu o situație asemănătoare cu a mea, să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă. Chiar dacă ai proteze nu înseamnă că nu poți să faci sport sau orice altă activitate ce presupune deplasarea de pe loc. Anul acesta îmi propun să particip și eu la competiții alături de colegii din lot. Și de ce nu, chiar să și câștigăm! 

 

Sfat: Majoritatea oamenilor care vin la sală pentru prima dată vor mai întâi să se uite. Cred că e mai important să încerce, să vadă dacă le place acest sport!

Vasile Tobi

Vasile Tobi, 17 ani - Sunt un tânăr din Timișoara căruia îi place astronomia, să citească despre legi și despre activismul civic. Practic escalada de cinci ani. Am descoperit acest sport prin intermediul școlii.

 Prin 2018, Climb Again a organizat un festival de cățărat pentru persoanele cu deficiențe la care am participat și eu. Inițial nu m-am gândit că o să continui, fusese doar o experiență plăcută. Însă, după câteva săptămâni au venit la noi la școală Claudiu, Răzvan și Ana și ne-au comunicat că ne putem antrena la sala One Move.

Dificultatea mea constă în efectuarea traseelor la boulder. Am căzut odată de la aproximativ 4 metri. Nu am mai avut forță în mâini și m-am dezechilibrat. Iar de atunci încă nu am reușit să îmi înfrâng această teamă. O altă dificultate se referă la drumul pe care îl parcug ca să ajung la sală. Eu locuiesc într-o comună la vreo 40 km de Timișoara. Am două variante: ori iau autobuzul de la ora 07:45, dar antrenamentele sunt la ora 15:00, ori merg pe jos 3-4 Km până la gară și iau trenul de la ora 12:05.

 

Cel mai mult mă motivează colegii și antrenorii. Mi-am propus ca anul acesta să particip la competițiile IFSC (International Federation of Sport Climbing) alături de colegii din echipă.

            Sfat: Indiferent dacă ai sau nu o dizabilitate e important să ai ambiție să faci ce îți place. 

 

Sportul nu înseamnă depunerea unui efort foarte mare într-un timp foarte scurt. Ci mai degrabă înseamnă sănătate pentru minte și pentru corp, așa cum spune și proverbul latin Mens sana in corpore sano. 

Sportul ajută la menținerea greutății dorite, sporește încrederea în sine, reduce anxietatea și stresul și îmbunătățește calitate vieții. Toate aceste beneficii apar odată ce perseverența și motivația sunt prezente.

Oricare ar fi sportul pe care alegi să îl practici, ține cont de sfaturile membrilor din Lotul Național de Paraclimbing. De cele mai multe ori, priveliștea frumoasă vine după cea mai grea ascensiune. 

Spune-ne în comentarii, pe tine ce te motivează atunci când faci sport? De asemenea, când ai timp, te așteptăm pe la noi, la sală, să încerci și să experimentezi beneficiile terapiei prin escaladă! 

________

Susține-ne activitațile cu un simplu SMS la 8844 cu textul „VEZI”. 5 SMS-uri înseamnă o sesiune de terapie gratuită pentru un copil / tânăr cu dizabilități.

Unde ne găsești? Pe conturile de Facebook Climb Again și Romania Paraclimbing Team și pe conturile de Instagram Climb Again și Romania Paraclimbing Team.